Sunt cativa ani seriosi de cand ma ocup de imobiliare. Spun ma ocup de imobiliare pentru ca nu toti acesti ani au fost dedicati intermedierilor. In cea mai mare parte din timp am furnizat servicii si consultanta celor ce sunt de acum colegii mei. Am ajuns sa cunosc lumea imobiliara, am avut sansa sa iau contact cu sute de manageri de agentie, cu sute de agenti imobiliari. Stiu care sunt problemele ce exista, stiu care sunt frustrarile colegilor mei, stiu ca merg greu lucrurile, ca totul e dificil, ca nu exista legislatie, ca suntem niste profesionisti fara profesie. Nu doar ca le stiu, dar cu tristete ma lovesc si eu de toate problemele. Si pentru ca vreau sa fac business pe termen lung, sunt nevoit sa ma gandesc ce fac eu pentru piata de peste 10 ani, de peste 15 ani. Simt ca e datoria mea sa gandesc asa, pe principiul sanatos, neaos “culegi ce ai semanat”.
Din fericire nu sunt singurul ce gandeste asa, mai stiu cativa oameni, mai stiu cateva asociatii ale “imobiliaristilor”, mai cunosc cateva portaluri, dar mai ales am norocul sa am prieteni care gandesc mai departe de buzunarul lor de astazi si bine fac pentru ca vor castiga. Cea mai grea problema de care ne lovim cu totii e reticenta oamenilor cand vine vorba de agentul imobiliar, de agentia imobiliara, evident pentru ca perceptia pietei fata de tagma imobiliara e una istoric negativa. Nu doresc sa vorbesc despre ce s-a facut si ce nu s-a facut, nu mi-a placut niciodata sa arat cu degetul, si nu cred ca mai e timpul analizelor si al discutiilor interminabile.
Tocmai de asta am fost absolut incantat sa constat ca se poate vorbi mai putin si face mai mult cand am descoperit un japonez. Veti zice cu totii ca e in gena lor sa taca si sa faca. Ma veti intreba ce este atat de impresionant in asta? Este, japonezul de care va vorbesc eu, e unul dintre colegii nostri, un vanzator absolut nebun in sensul cel mai frumos al cuvantului, Costin Capezan. Omul s-a decis sa faca, nu doar sa taie facturi de comision. A decis ca datoria lui fata de piata in care activeaza nu se limiteaza la portofelul lui, iar de acolo inainte Dumnezeu cu mila. A decis ca el nu vrea sa fie doar un agent imobiliar identificat cu interesul lui propriu. Mi-a venit manusa toata abordarea lui Costin, mai ales ca de ceva vreme imi pun problema responsabilitatii sociale, din perspectiva persoanei juridice, si evident ca m-am declarat japonez fara sa respir. Credem ca afacerile se fac de oameni cu oameni si mai credem ca in contextul globalismului e absolut necesar sa nu ne lasam prada doar conceptelor economice, mercantile ci sa intelegem ca fiecare intamplare, suferinta, dezastru ne modeleaza direct viata. Altii au inteles agresivitatea unei societati globale, stresul generat, au inteles ca daca nu intervin, pe termen lung vor pierde. In tarile despre care atat de mult vorbim cand vine vorba de profesionalismul lor, de nivelul la care au ajuns, s-a inteles de ceva vreme ca e absolut necesar sa te implicit social, s-a inteles ca fara aceasta, lucrurile risca sa se dezechilibreze atat de mult incat sa le dauneze propriilor afaceri.
Pentru ca vrem sa avem o piata echilibrata in care sa facem afaceri cu oameni si peste 30 de ani si pentru ca nu vrem sa fim doar acei agenti imobiliari care doar iau, am decis cu Costin Capezan ca din tot ceea ce vom castiga in urmatoarele 6 luni, 15 % sa se indrepte catre Japonia si oamenii ei. E o buna ocazie sa aratam ca se poate si ca agentii imobiliari fac mai mult decat se stie ca fac. De noi depinde cum vor arata lucrurile maine!
